12
Posted by Aspida pe 31 decembrie, 6:17 pm
Dragilor, vă doresc un an mai bun ca cel ce pleacă pe calea neîntoarcerii,
A fost amuzant… Le mulțumesc celor ce mi-au fost companioni vreme de 39 de luni,
Publicat în • actori & actriţe şi paiaţe, • amintiri şi regrete tardive | Etichetat: • amărăciuni, • o fi de bine sau de rău? | 8 Comentarii »
Goga și Cocălaria contemporană
Posted by Aspida pe 1 decembrie, 10:15 am
Publicat în • actori & actriţe şi paiaţe, • amintiri şi regrete tardive | Etichetat: • amărăciuni, • cafenea provincială, • de toate pentru toţi, • la noi ca la nimeni, • politichie'n pălărie, • Rromânia sau Cocălaria? | 26 Comentarii »
În Deltă
Posted by Aspida pe 4 octombrie, 11:33 am
Ce ți-e și cu biodegradabilitatea asta… 
E drept, caricatura asta se potrivea mai bine la postul anterior … 
dar mi s-a părut… genială!
Publicat în • actori & actriţe şi paiaţe, • de toate pentru toţi | Etichetat: • amărăciuni, • aproape turism, • cafenea provincială, • melancolie de toamnă, • pescăreşti, • reclama-i sufletu’ comerţului, • Rromânia sau Cocălaria? | 54 Comentarii »
Leneșul Cioran
Posted by Aspida pe 17 septembrie, 12:19 pm
Emil Cioran despre MUNCĂ
Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei înșiși. Munca este un blestem.
Iar omul a făcut din acest blestem o voluptate. A munci din toate forțele numai pentru muncă, a găsi o bucurie într-un efort care nu duce decât la realizări irelevante, a concepe că te poți realiza numai printr-o muncă obiectivă și neîncetată, iată ceea ce este revoltător și ininteligibil.
Munca susținută și neîncetată tâmpește, trivializează și impersonalizează
Ea deplasează centrul de preocupare și interes din zona subiectivă într-o zonă obiectivă a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se interesează atunci de destinul său personal, de educația lui lăuntrică, de intensitatea unor fosforescențe interne și de realizarea unei prezențe iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevărată, care ar fi o activitate de continuă transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de ieșire din centrul ființei… Este caracteristic ca în lumea modernă munca indică o activitate exclusiv exterioară.
De aceea, prin ea omul nu se realizează, ci realizează…
Faptul că fiecare om trebuie să aiba o carieră,
să intre într-o formă de viață care aproape niciodată nu-i convine,
este expresia acestei tendințe de imbecilizare prin muncă
Să muncești pentru ca să trăiești, iată o fatalitate care la om e mai dureroasă decât la animal. Căci la acesta activitatea este atât de organicâ, încât el n-o separă de existența sa proprie, pe când omul își dă seama de plusul considerabil pe care-l adaugă ființei sale complexul de forme al muncii. În frenezia muncii, la om se manifestă una din tendințele lui de a iubi răul, când acesta este fatal și frecvent.
Și în muncă omul a uitat de el însuși. Dar n-a uitat, ajungând la naivitatea simplă și dulce, ci la o exteriorizare vecină cu imbecilitatea.
Prin muncă a devenit din subiect obiect, adică un animal, cu defectul de a fi mai puțin sălbatic.
«În loc ca omul să tindă la o prezență strălucitoare în lume, la o existență solară și sclipitoare, în loc să trăiască pentru el însuși – nu în sens de egoism, ci de creștere interioară – a ajuns un rob păcătos și impotent al realității din afară.»
Ideea din spatele citatului este că munca în exces diminuează personalitatea umană, cu cât muncești mai mult, cu atât te transformi mai mult într-un automat, robot. Ți se diminuează sau chiar dispare timpul să-ți pui întrebări, să gândești, dispare timpul destinat contemplației, artei, amicilor, persoanei iubite, adică exact ceea ce ne definește ca oameni. Viața ți se petrece într-o rutină obositoare (de la a da cu sapa, până la a aduna cifrele într-un cabinet de contabil și chiar până la a preda aceeași materie, ani de-a rândul, elevilor de aceeași vârstă), pe care când o termini, nu mai poți face altceva decât să dormi, pentru a o putea lua de la cap a doua zi…
Munca în exces dezumanizează
și de aceea e imperativ să vedem munca cel mult ca pe un rău necesar,
ce trebuie evitat sau scurtat ori de câte ori avem ocazia,
dacă vrem să ne păstrăm integritatea fizică și sănătatea mintala
În consecință, repet că cei care umbla după placeri scumpe, chiar dacă au, uneori, un mic plus de satisfacție dintr-o mâncare luată la un restaurant de lux, față de cea luată la cantină, sunt per total în pierdere, dacă au făcut nesăbuința să muncească pentru a avea banii pentru respectiva distracție.
Publicat în • actori & actriţe şi paiaţe, • tăifăsuind ciucít | Etichetat: • amărăciuni, • cafenea provincială, • de inimă albastră, • de toate pentru toţi, • melancolie de toamnă, • o fi de bine sau de rău?, • via e-mail | 13 Comentarii »
Sinceritate ambiguă
Posted by Aspida pe 26 august, 11:57 am
Anunțul pare a fi autentic!
Publicat în • actori & actriţe şi paiaţe | Etichetat: • bunăstare sufletului, • cafenea provincială, • de toate pentru toţi, • filozofând pe ciuci, • folclor de internet, • o fi de bine sau de rău?, • reclama-i sufletu’ comerţului, • via e-mail | 32 Comentarii »
Tandrețea melcilor
Posted by Aspida pe 7 august, 9:12 am
Amor sub o tufă de zmeură
Bună dimineața voastră și a mea!
Câți dintre noi au avut șansa și răbdarea să observe tandrețea melcilor? Întâmplător, nu programat
Se-ntâmpla pe la prânz, după o ploaie ușoară…
Asta am văzut de la geam și nu-nțelegeam ce văd…
Dansul e în curs… fără piruete…
După câteva ore…
Iar nu-nțeleg…
E limpede, partida de sex s-a consumat… totuși… cochiliile sunt diferite. Oare și sexele?
Opaaa… se rostogolesc … se despart?
Adio… ne vedem… data viitoare…
Publicat în • actori & actriţe şi paiaţe, • bunăstare sufletului, • de toate pentru toţi, • vă plac animalele? | Etichetat: • amor sub o tufă de zmeură, • amoru-i lucru foarte mare, • coşmar de lună plină, • porno cu melci, • tandrețea melcilor | 57 Comentarii »
Bobi Ovidelului
Posted by Aspida pe 1 iunie, 1:40 pm
…eram mic și drăgălaș, și mi s-a spus Bobi, de la Bobiță 
Un derdeluș mai înalt n-ai putut face, Ovidelule?
Încă n-ai învățat că ce ai tu în farfurie trebuie să-mi dai și mie?
Publicat în • actori & actriţe şi paiaţe, • bunăstare sufletului | Etichetat: • amoru-i lucru foarte mare, • coşmar de lună nouă, • de toate pentru toţi, • Iubiţi animalele? | 110 Comentarii »
Colocatarii mei
Posted by Aspida pe 1 mai, 4:58 pm
Răpund la numele Lord… am 7-8 ani și m-am potcovit cu al treilea stăpân…
Mămica asta nouă m-a botezat Maidan! Sssst… să nu mai spui la nimeni!
Maidaaaaan, nu mă gâdila, te roooog!
Sunt și eu mic! 
Așa-i că nu mă muști?
Moșule, ți-a rămas ceva între dinți…
Ce bine ne distrăm noi doi…
Publicat în • actori & actriţe şi paiaţe, • bunăstare sufletului | Etichetat: • amoru-i lucru foarte mare, • de toate pentru toţi, • vă plac animalele? | 55 Comentarii »
E…
Posted by Aspida pe 23 aprilie, 2:13 pm
Publicat în • actori & actriţe şi paiaţe, • dedicaţii matinale | Etichetat: • bunăstare sufletului, • cafenea provincială, • România noastră & românii | 11 Comentarii »
Scandal în familie
Posted by Aspida pe 18 aprilie, 12:00 am
autor: Ion Pribeagu
În oraşul – nu spun care –
Nu departe de aici,
Locuia un om cu stare,
Domnul Natan Șmilovici.
Şi, pe lîngă prăvălie
Şi o casă cu balcon,
Natan mai avea soţie
Şi un singur fiu – Aron.
Tînăr, cu purtări alese,
Elegant şi studiat,
El era mîndria casei,
O podoabă de băiat.
Despre tatăl său – de Natan –
Fabricant de jaluzele,
Se spunea că-n tinereţe
A fost mare pui de lele!
A făcut el multe pozne
Cînd era mai tinerel.
Dar cum vîrsta potoleşte,
S-a cam potolit şi el.
Într-o după amiază vagă,
Vine Aron, îmbietor,
Şi îi spune: – Tată dragă,
Vreau cu Ester să mă-nsor!
– Care Ester? – sare Natan,
Parcă prins de-o amintire –
– Fata Blimei de pe Carmel,
Una blondă şi subţire.
– Nu se poate! E o taină
Și mi-e greu a-ţi relata
Că… de mult… adică, Ester,
Ester este sora ta!
A plecat Aron, da’n suflet
Clocotea ca un vulcan.
Şi încet, încet, de-atuncea
S-a mai scurs aproape-un an.
Şi-ntr-o seară, Aron aduse
Tatălui, o veste proastă:
– Aba, o iubesc pe Leia
Şi-am s-o iau chiar de nevastă!
– Vai de mine! – exclamă Natan,
Iartă-mă de-ţi stau în cale –
Însă, şi de data asta,
Fi-voi contra vrerei tale!
Fiindc’odată, mama Leiei –
Crede şi nu cerceta –
M-a convins, pînă la urmă,
Că… şi Leia-i sora ta !
Turburat de cele-aflate,
Bietu’ Aron s-a dus distrus
La mămica lui iubită,
Şi i-a spus:
– Mamă, îmi vine să-mi iau viaţa
Toată lumea s-o împac.
Dă-mi, mămico, o povaţă
Şi mă-nvaţă ce să fac? 
Cînd am vrut s-o iau pe Ester –
Floare, fir de micşunea,
Tata m-a oprit, spunîndu-mi
C-ar fi Ester sora mea.
Azi, cînd o-ndrăgesc pe Leia,
Stea scăldată de auroră –
Tata iarăşi se opune,
Că şi Leia-mi este soră.
Mama a rămas furată
Parcă de un gînd ascuns,
Şi-apoi, după o clipă,
Foarte veselă-a răspuns:
– Ia pe care vrei din ele!
Și nici n-o să-ţi pară rău,
Fiindcă am să-ţi spun o taină:
Natan nu e tatăl tău! 
Publicat în • actori & actriţe şi paiaţe, • de toate pentru toţi | Etichetat: • amoru-i lucru foarte mare, • coşmar de lună plină, • lirica lor, • să ne râdem puţintel | 12 Comentarii »
