Laseta…

autor: virus

La mare cautare in perioada ante-decembrista erau, parca, si mileurile si fetele de masa din laseta. Ele innobilau mesele din sufragerii si celelalte locuri care se pretau a fi impodobite, bineinteles dupa acordul unanim al membrilor familiei (Parca-i sta mai bine aici, nu?). Pe ele, care de multe ori erau ingalbenite de trecerea anilor, tronau vazele cu flori artificiale (cele naturale fiind puse numai la ocazii deosebite). Imi aduc aminte (am avut o ruda care se ocupa cu asa ceva) ca exista chiar un fel de “retea” a cunoscatoarelor in lucrul cu laseta, fiecare laudandu-se mai mult sau mai putin cu modelele de fata de masa, pe care le-au facut rost si de care sunt foarte mandre. Era, totusi, o intreaga arta in realizarea unei piese. Intai se facea snurul (practic, coloana vertebrala a lucrarii) care se strangea intr-un ghem. Etapa urmatoare incepea cu “insailarea” snurului pe panza (conform modelului) si sfarsea prin realizarea petalelor, frunzelor (mai toate modelele erau florale) cu tot felul de umpluturi, care mai de care mai migaloase si care dadeau valoare lucrarii. Se mai si vindeau. Si cata bucurie era cand se afla o persoana dornica sa cumpere un mileu, doua sau in cel mai fericit caz pentru “lasetista”, o garnitura “completa” (fata de masa, care era cea mai scumpa, plus celelalte piese). Am vazut de multe ori, inainte de ’90 in statiunea Neptun (or fi fost si altele) in zona nudistilor, la “tarc”, vanzatoare de laseta care se amestecau cu polonezele dornice si ele sa-si vanda marfa mult cautata: ciorapi de dama, tigari, Vegeta, oja si alte nimicuri. O tempora…!