Madrid, Europa

Să tot aștepți trenul…

Dovada!

Cum canicula e pe ultima sută de metri, vipie ce ne-a chinuit peste poate (parcă nu se mai sfârșea! ),
e clar că încălzirea globală e reală:

O dovadă irefutabilă!

D’ale lor…

• Capitala SUA este Casa Albă.

• În China trăiește foarte multă lume care mănâncă o abundență de orez, se încheie la gât și-a inventat guma de la capătul creionului.

• Sahara se află așezată pe un nisip uscat, lipsa apei având în zonă o prezență statornică.

• În pădurile Amazoniei trăiește o junglă fioroasă.

• Lebăda moare de câte ori cântă.

• Animalele sălbatice trăiesc în pădurea zoologică.

• În caz de accident nu trebuie să fugi de la locul faptei fiindcă victima, dacă nu e lovită fatal, poate reține numărul mașinii.

• În multe poezii Octavian Goga a scos în evidență natura și treieratul pe căldură.

• Antarctica este un continent alb din cauza zăpezilor care nu se mai topesc odată.

• Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.

sursa: internetul

Suntem muritori…

autor: Pablo Neruda

Moare câte puțin …

• Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obișnuinței, urmând în fiecare zi aceleași traiectorii;
cine nu-și schimbă existența;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.
• Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.
• Moare câte puțin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb și punctele pe “i” în locul unui vârtej de emoții,
acele emoții care învață ochii să strălucească, oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii.
• Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis;
cine nu-și permite măcar o dată în viață să nu asculte sfaturile “responsabile”.
• Moare câte puțin cine nu călătorește;
cine nu citește;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuși.
• Moare câte puțin cine-și distruge dragostea;
cine nu se lasă ajutat.
• Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângându-și de milă
și detestând ploaia care nu mai încetează.
• Moare câte puțin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
și cine nu răspunde chiar dacă cunoaște răspunsul.

Evităm moartea câte puțin, amintindu-ne întotdeauna că
“a fi viu” cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.
Totul depinde de cum o trăim…
Dacă va fi să te înfierbânți, înfierbântă-te la soare
Dacă va fi să înșeli, înșeală-ți stomacul
Dacă va fi să plângi, plângi de bucurie
Dacă va fi să minți, minte în privința vârstei tale
Dacă va fi să furi, fură o sărutare
Dacă va fi să pierzi, pierde-ți frica
Dacă va fi să simți foame, simte foame de iubire
Dacă va fi să dorești să fii fericit, dorește-ți asta în fiecare zi…

Mărie…

La mulți ani Mariilor, Marianelor, Marinilor și Marianilor!

Încălzit-am vipere la sân

Ce scrie în “Raportul din umbră”

•    astăzi, în conformitate cu legislaţia europeană, ar fi din nou posibilă acordarea unui statut special legal Ţinutului Secuiesc
•    deşi maghiarii din România au voie să folosească limba maternă în justiţie, drept garantat de legislaţia română, “judecătorii – în diferite localităţi – îi împiedică (pe maghiari, n.r) să îşi exercite acest drept”.
•    Cel mai important obiectiv pentru anii următori va fi recunoaşterea legală a drepturilor colective şi implementarea lor
•     cei 1,5 milioane de maghiari din România nu vor să renunţe nici la pământul lor natal, nici la identitatea lor.
•    la 20 de ani de la democraţie, sunt încă mulţi factori care împiedică Ţinutul Secuiesc să prospere
•    maghiarii sunt trataţi ca cetăţeni de mâna a doua în România
•    documentele oficiale publicate de autorităţile române sunt redactate doar în limba română
•    în instituţiile deconcentrate, funcţionarii vorbesc numai în limba română.
•    deşi maghiarii reprezintă 80% în Ţinutul Secuiesc, doar 20% dintre oficialii de aici sunt maghiari.

Discriminarea economică

• atunci când UDMR e la guvernare se alocă mai mulţi bani de la buget pentru judeţele secuieşti, dar atunci când UDMR intră în opoziţie revine politica de izolare a Secuimii
• Dezvoltarea infrastructurii Secuimii este foarte lentă sau uitată cu totul. Din contră, alte regiuni mai degrabă retrase ale ţării, în special Moldova şi sudul României, au o dezvoltare rapidă.
• rezervele strategice ale Ţinutului Secuiesc – sare şi ape minerale – sunt controlate de autorităţile centrale, lucru care înseamnă că licenţele şi contractele de exploatare sunt acordate preferenţial, excluzând investitorii locali.
• Restituirea proprietăţilor confiscate de comunişti este un procesul foarte lent în toată ţara, dar este cu mult mai evident în Secuime
• Într-o serie de atacuri violente în ultimele luni, maghiarii au fost atacaţi verbal şi fizic “pentru singurul motiv că au vorbit public în limba maternă”. Din nefericire, adeseori autorităţile nu acordă atenţie acestor cauze, sau chiar mai rău, în unele cazuri chiar ele sunt agresorii.
• Regiunile de dezvoltare trasate în 1998 au fost create fără luarea în considerare a caracateristicilor geografice, culturale, istorice, economice, şi de aceea ele nu promovează creşterea economică. (Harghita, Covasna şi Mureş sunt în regiunea de dezvoltare Centru alături de Sibiu, Alba şi Braşov, n.r)
• Soluţia legală pentru aceste probleme: acordarea autonomiei teritoriale, deci transformarea regiunii într-una autonomă cu statul special.
• Autonomia comunităţilor minoritare este o soluţie implementată în diverse state ale Europei.
• Ţinutul Secuiesc întruneşte criteriile economice şi istorico-geografice pentru pentru a deveni o regiune administrativă autonomă.

Principalele revendicări

•    Ţinutul Secuiesc să devină o entitate administrativă regională unică, unitară.

•    Regiunea ar trebui să aibe propriile organisme legiuitoare şi executive, bazate pe alegeri democratice în rândul propriilor cetăţeni.

•    Acordarea statutului de limbă regională oficială pentru limba maghiară.

•    Folosirea liberă a simbolurilor naţionale ungare şi a emblemelor secuieşti.

•    maghiarilor din România li se refuză drepturile de care se bucură aproape toate minorităţile naţionale din Europa

Despre universităţile maghiare

•    Comunitatea maghiară este slab reprezentată la nivel universitar

•    Nu există o universitate de stat în limba maghiară finanţată de stat.

•    România finanţează o universitate pentru fiecare 400.000 de locuitori, deci maghiarii ar trebui şi ei să aibă 3-5 universităţi finanţate de stat.

• Despre Universitatea Babes-Bolyai: 7.000 din cei 32.000 de studenţi sunt maghiari. Comunitatea academică ungară nu are niciun fel de autonomie de decizie. Orice propunere venită de la maghiari are nevoie de aprobarea unui board cu majoritate română. Comunitatea maghiară nu are autonomie financiară. Nu e niciun semn ungar în toată universitatea. Pe culoarul Rectorului, sunt doar pozele recotrilor români, cei maghiari fiind “uitaţi”. Peste 90% din sălile de curs au denumire română. Revista universităţii este publicată doar în română. Nicio cerere nu poate să fie înaintată în maghiară şi niciun document oficial nu este emis în maghiară

Sesiunea ONU de la Geneva

Comitetul ONU pentru Eliminarea Discriminării Rasiale (CEDR) ţine la Geneva, în perioada 2-27 august 2010, cea de-a 77-a sesiune privind starea minorităţilor din 11 ţări din întreaga lume, printre care şi România.
Raportul de ţară trimis de România este format din patru rapoarte realizate în 2001, 2003, 2005 şi 2007, puse la un loc într-un singur document finalizat la 29 iulie 2008 şi înregistrat de CEDR la 22 iunie 2009.
România va prezenta raportul luni, 9 august 2010 şi marţi, 10 august 2010.
După aceea, CEDR va redacta un raport şi va face României recomandări.

Delegaţia României care va prezenta raportul de ţară este formată din 12 membri. Şeful delegaţiei este preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, Csaba Ferenc Asztalos. Ceilalţi membri sunt:

1.    Secretarul de stat de la Autoritatea Naţională pentru Romi, Ilie Dincă
2.    Secretarul de stat din cadrul Departamentului pentru Relaţii Interetnice, Marko Attila
3.    Subsecretarul de stat de la Ministerul Culturii, Irina Cajal
4.    Directorul biroului secretarului de stat pentru minorităţi din Ministerul Educaţiei, Szocs Domokos
5.    Directorul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, Monica Dimitriu
6.    Şeful Departamentului pentru Drepturile Omului din cadrul Ministerului de Externe, Răzvan Rotundu
7.    Mihai Şerban, de la departamentul pentru relaţii internaţionale al Ministerului Culturii
8.    Şeful de comunicare al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, Denisa Tudor
9.    Consilierul Cristina-Camelia Palaghie de la Ministerul de Interne
10.    Consilier la comisia pentru egalitate de şanse între femei şi bărbaţi din Ministerul Muncii, Andra Croitoru
11.    Secretar la divizia pentru pentru drepturile omului din Ministerul de Externe, Laura Onisii

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Oamenii_UDMR_si_ai_lui_Tokes_au_trimis_la_ONU_un_Raport_din_umbra_despre_discriminarea_maghiarilor_din_Romania_0_313768729.html

și

http://www.libertatea.ro/stire/romania-fara-transilvania-in-presa-maghiara-299346.html

România, te iubesc!

câteva propuneri (nu-s ale mele ) alternative pentru logo-ul mult discutat:

Rostul

autor: Dan Puric
1-Mai-2010, Romania

Când te desparți din vina ta, încerci o vreme să te lupti cu ireversibilul, îți dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă și renunți. Când te desparți din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înțelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas și te chinui să pricepi ce n-a fost bine și unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum.
La fel se întâmpla și atunci când te desparți de țara ta. Dezamăgit, înșelat, mânios, îndurerat. Nu ți-e ușor s-o lași. Țara și mama nu ți le alegi. Te așezi pe celălalt mal al lumii și cauți răspunsul: ce s-a întâmplat cu țara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc?
României i-a dispărut rostul. E o țară fără rost, în orice sens vreți voi. O țară cu oameni fără rost, cu orașe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, mașini și țoale fără rost, cu relații și discuții fără rost, cu minciuni și înșelătorii care nu duc nicăieri.

Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul și credința.

Bătrânii. România îi batjocorește cu sadism de 20 de ani. Îi ține în foame și în frig. Sunt umiliți, bruscați de funcționari, uitați de copii, călcați de mașini pe trecerea de pietoni. Sunt scoși la vot, ca vitele, momiți cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privați prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde și bătute, asta au ajuns bătrânii noștri. Câini ținuti afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiți. O fonotecă vie de experiență și înțelepciune a unei generații care a trăit atâtea grozăvii e ștearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.

Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în țara aia? Cine-l mai are și cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susține un program care se intitulează “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajați să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criza globală de alimente, thailandezii vor supraviețui fără ajutoare de la țările “prietene”.
La noi chestia asta se numește “agricultură de subzistență” și lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca țăranii să-și cumpere roșiile și șoriciul de la hypermarketuri franțuzești și germane, că d-aia avem UE.
Cântatul cocoșilor dimineața, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiță până de Ignat, corcodușele furate de la vecini și iazul cu sălcii și broaște sunt imagini pe care castrații de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înțelege și, prin urmare, le califică drept niște arhaisme barbare. Să dispară!

Din bețivii, leneșii și nebunii satului se trag ăștia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, că nu erau în stare să-l muncească. Nu știu ce înseamnă pământul, câtă liniște și câtă putere îți dă, ce povești îți spune și cât sens aduce fiecărei dimineți și fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineața și plecau la câmp cu ciorba în sufertaș. Pe toți gângavii și pe toți puturoșii ăștia i-au făcut comuniștii primari, secretari de partid, șefi de pușcării sau de cămine culturale. Pe toți ăștia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creștinește.

Credința. O mai poartă doar bătrânii și țăranii, câți mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume și pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă si flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii ăștia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, în schimb, o variantă modernă de credință, cu fermoar și arici, prin care ți se văd și țâțele și portofelul burdușit. Se poartș la nunți, botezuri și înmormântări, la alegeri, la inundații, la sfințiri de sedii și aghesmuiri de mașini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluției. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă și cu un “Tatăl nostru” spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu’ părinte, e urgent.

Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăștia depozite și vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulțesc, credincioșii se împuțineaza, sfinții de pe pereți se gândesc serios să aplice pentru viza de Canada.

Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân și cu bani, cu care se mărită. Băieții noștri fură bancomate, joacă la pokere și beau de sting pentru că știu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită.
Părinții noștri pleacă să culeagă căpșuni și să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct și cancer pentru multinaționalele lor, conduse de securiștii noștri.

Sună-ți bunicii, pune o sămânță într-un ghiveci și aprinde o lumânare pentru vii și pentru morți.

kk